Orașul Strasbourg din Alsacia, Franța, a fost scena uneia dintre cele mai ciudate ,,ciume” din istoria omenirii.
În iulie 1518, o locuitoare pe nume Frau Troffea a fost aparent infectată cu ,,microbul dansului”. În timp ce se plimba pe străzi, ea a început brusc și necontrolat să se răsucească, să se rotească și să danseze pe loc. În mod surprinzător, o săptămână mai târziu încă dansa, iar alte câteva persoane au început să manifeste același comportament ciudat.
Până în luna august a aceluiași an, aproximativ 400 de persoane erau afectate de acest comportament ciudat și periculos, ceea ce a dus la prăbușirea oamenilor pe străzi și, potrivit unor relatări, zeci de persoane chiar au dansat până la moarte, după ce au suferit accidente vasculare cerebrale, atacuri de cord și epuizare.
Există mai multe teorii cu privire la cauza ciumei. Catolicii fervenți din secolul al XVI-lea credeau că Sfântul Vitus, al cărui nume este uneori redat prin Guy sau Guido, i-a blestemat pe locuitori cu ,,Dansul Sfântului Vitus”, din cauza persecuției dioclețiene din anul 303 d.Hr. care a dus la martiriul său.
Dansul Sfântului Vitus a fost diagnosticat în secolul al XVII-lea ca fiind coreea Sydenham, o tulburare autoimună care poate apărea după o infecție cu Streptococcus, cu o febră reumatismală rezultată.
Aceasta provoacă simptome de tip ,,dans”, cum ar fi spasme, mișcări ale brațelor și picioarelor, distorsiuni faciale.
Deși nu este imposibilă, este puțin probabil ca tulburarea să afecteze atât de mulți oameni într-un timp atât de scurt și într-o singură zonă.
O altă teorie a maniei dansului implică o ciupercă numită ergot. Proprietățile psihoactive ale ergotului (asemănătoare cu LSD) includ capacitatea de a induce halucinații și de a provoca alte tulburări mentale și vizuale, dilatarea pupilelor și paranoia.
Ergotul crește pe multe dintre cerealele folosite pentru a face pâine, însă experții cred că efectele halucinogenului ar dispărea în mai puțin de o zi, în mod evident nu susține simptomele celor afectați care ar dura zile sau chiar săptămâni.
Nu putem uita anxietățile din Europa medievală de la acea vreme.
Situațiile cumplite care implică foamete sau boli incurabile pot provoca evenimente de panică în masă, de la îngrijorări colective până la o adevărată isterie în masă.
Un eveniment precum ciuma dansatoare din 1518 ar putea fi rezultatul a ani de chinuri psihice ale locuitorilor din zonă.
Nu este nerezonabil să ne imaginăm cum teama constantă de moarte pe o perioadă lungă de timp poate, fără îndoială, să provoace o formă de panică ce duce la un eveniment de boală psihogenică în masă.
Evenimentele din 1518 au fost cele mai cunoscute dintre numeroasele relatări despre ciuma dansatoare care a afectat populația din Europa în secolele XIV-XVII, scrie HeritageDaily.
Oricare ar fi cauza acestui fenomen ciudat, mania dansului rămâne unul dintre cele mai intrigante mistere ale lumii.
Cea mai veche tulpină de ciumă descoperită până acum are o vechime de 5.000 de ani